1.Informația ,materia primă a creierului
Fiind partea cea mai comunicabilă a realității, informația generată de modificările dinăuntrul și din afara organismului poate trece foarte ușor de pe un substrat pe altul. Informația adusă de semnalele optice sau acustice este trecută la nivelul organelor de simț pe semnalele nervoase, spre a putea fi trimisă până la nivelul creierului, unde este prelucrată, pentru a se putea lua deciziile corespunzătoare adaptării organismului la modificările care au generat informația respectivă. Informația este cea care asigură astfel eficacitatea proceselor de reglare pe care trebuie să le desfășoare organismul uman.De aceea, pentru a se putea adapta cât mai bine la modificările mediului înconjurător, creierul caută să recepționeze și să prelucreze cât mai multe informații. Din acest punct de vedere, am putea spune că creierul are chiar o foame de informație, care reprezintă de fapt materia lui primă.
Informația crește șansele noastre de succes:
Daca informatia este cea care asigura eficacitatea proceselor de reglare, atunci succesul reactiilor noastre de adaptare la un mediu foarte variabil va depinde de datele pe care le primim si de modul in care ele sunt prelucrate. Daca nu primim informatiile necesare, atunci nici reactiile noastre la modificarile din mediu nu vor putea fi cele mai adecvate. De aceea, am putea spune ca nu numai succesul nostru, ci si supravietuirea noastra intr-un mediu foarte variabil si de multe ori chiar ostil, depinde de informatiile pe care le primim si de modul in care sunt ele prelucrate.
Cresterea productiei de informatii:
Deoarece informatia este absolut necesara pentru adaptarea la mediul extrem de variabil in care traim, omul a cautat nu numai sa receptioneze si sa prelucreze cat mai multe informatii, ci si sa descopere si sa produca el insusi cat mai multe informatii. Prin intermediul cercetarii stiintifice, al artei, al literaturii si al comunicarii directe, omul a cautat sa descopere si sa produca cat mai multe informatii, cu ajutorul carora sa-si creasca posibilitatile sale de adaptare la mediul extrem de variabil in care traieste. Astfel, cantitatea de informatii pe care trebuie sa o receptioneze si sa o prelucreze a crescut foarte mult.
Traim cea mai mare explozie informationala din istoria omenirii:
Cautand sa descopere si sa produca cat mai multe informatii, omul a ajuns sa declanseze o serie de explozii informationale. Prima explozie informationala din istoria omenirii a fost reprezentata de aparitia limbajului, care a imbunatatit foarte mult comunicarea dintre oameni. Cea de a doua explozie informationala a fost reprezentata de aparitia scrisului, care a crescut posibilitatea comunicarii dintre oameni si mai ales a stocarii informatiilor. Cea de-a treia explozie informationala a reprezentat-o aparitia tiparului care a multiplicat si mai mult posibilitatea transmiterii si stocarii informatiilor, nu numai in cadrul aceleiasi generatii, ci si de la o generatie la alta. Cea de-a patra explozie informationala a reprezentat-o aparitia telefonului, a radioului, a televiziunii si a satelitilor de comunicatii, care au multiplicat si mai mult posibilitatile de transmitere in masa a informatiilor prin mijloace electronice. Iar cea de-a cincea explozie informationala si cea mai mare din istoria omenirii a reprezentat-o aparitia calculatorului si a internetului.
2.Capacitatea limitată a creierului uman
Desi are nevoie de cat mai multe informatii, creierul are o capacitate destul de limitata de receptionare si de prelucrare a informatiilor. Asa, spre exemplu, din cei 11 miliarde de biti care ajung in fiecare secunda la nivelul organelor noastre de simt, numai 1 milion de biti reusesc sa ajunga in fiecare secunda la nivelul creierului si numai 14 biti pe secunda reusesc sa fie prelucrati in mod constient de catre creier. Exista deci o diferenta extraordinara intre oferta extrem de generoasa a mediului si posibilitatile extrem de limitate ale creierului.De aceea creierul nostru nu suporta prea bine nici scaderea aportului informational, care poate duce la aparitia sindromului de privare informationala, dar nici excesul de informatii, care poate duce la aparitia sindromului de agresiune informationala sau a stresului informational.
Creierul este un calculator sentimental
Daca am compara creierul cu un calculator electronic, atunci ar trebui sa subliniem in mod obligatoriu faptul ca, spre deosebire de calculatorul electronic, care prelucreaza informatii absolut neutre, creierul este un calculator sentimental, care confera tuturor informatiilor pe care le primeste o anumita coloratura afectiva. Pentru creier nu exista informatii absolut neutre, ci doar informatii placute si neplacute. In creierul uman exista niste centrii ai placerii si un sistem de recompensa-pedeapsa care il face sa caute informatiile placute si sa evite informatiile neplacute. Informatiile neplacute il pot imbolnavi pe om mai usor decat informatiile placute. Desi nici cele placute nu sunt lipsite de un oarecare pericol.
Stresul informațional
Deoarece creierul are o capacitate limitată de recepționare și de prelucrare a informațiilor, suprasolicitarea informațională va putea duce la apariția unor tulburări, așa cum ar fi oboseala, iritabilitatea, anxietatea, depresia, tulburările de somn, cefaleea, palpitațiile, tahicardia, amețeala, durerile toracice, durerile abdominale, grețurile, vărsăturile, diareea, crampele musculare, tremurăturile, transpirația, ticurile și altele, pe care noi le-am încadrat în sindromul de agresiune informațională, sau stresul informațional. Noi am arătat atât clinic, cât și experimental că suprasolicitarea informațională poate duce la creșterea catecolaminelor, a cortizonului, a endorfinelor și a colesterolemiei, care se află la baza manifestărilor clinice produse de suprasolicitarea informațională.
3. Posibilitățile de susținere a activității informaționale a creierului uman
Dacă luăm în considerare faptul că creierul este cel mai solicitat organ al omului contemporan, că el are anumite limite și anumite nevoi, atunci ar trebui să căutăm să controlăm cât mai bine solicitările noastre informaționale, iar pe de altă parte să încercăm să susținem structura și funcțiile creierului, asigurându-i substanțele plastice și energetice de care are nevoie. Pentru a putea preveni tulburările pe care suprasolicitările informaționale le-ar putea produce, ar trebui să respectăm o anumită igienă informațională:
1. Ar trebui să evităm zgomotul și sursele perturbatoare care solicită inutil organismul uman.
2. Ar trebui să căutăm să selectăm informațiile utile și să evităm informațiile inutile și dăunătoare, deoarece performanțele unui sistem informațional nu constau numai în capacitățile sale de recepționare și de prelucrare, ci și în capacitățile sale de selecționare a informațiilor necesare proceselor de reglare. Dar și selecționarea informațiilor necesare din marea masă de informații care ne asaltează este un proces extrem de consumptiv și de obositor.
3. Ar fi necesară o anumită ordonare și planificare a activităților pe care le desfășurăm, deoarece o activitate dezordonată este sursa unor informații mult mai mari decât o activitate ordonată.
4. Ar trebui evitat stresul. În acest sens, este important de remarcat că o informație nu este stresantă prin ea însăși, decât în momentul în care este apreciată ca fiind periculoasă. Iar acest lucru nu depinde numai de informația primită, ci și de modul în care ea este prelucrată, de obiectivele noastre și de sistemul nostru de valori.
5. Este necesară respectarea perioadelor de odihnă și de relaxare, fără a mai supune creierul la tot felul de surse de informații inutile, pentru a face posibilă refacerea capacităților sale de funcționare.
6. Trebuie evitate toxicele nervoase, așa cum ar fi alcoolul, tutunul, medicamentele, care scad capacitatea de funcționare a creierului.
7. Este necesară o alimentație corespunzătoare, care să contribuie la susținerea structurii și a funcționării creierului. Creierul are nevoie de anumite lipide complexe, așa cum ar fi fosfolipidele din ouă și din soia și acizii grași omega 3 din peștele oceanic. Creierul are nevoie de anumiți aminoacizi, așa cum sunt tirozina și triptofanul necesari sintezei de noradrenalină, de dopamină și de serotonină.
8. Este necesară o alimentație care să aducă un aport suficient de substanțe antioxidante, așa cum ar fi vitamina C, E, betacarotenii, seleniul și polifenolii din cereale, legume, fructe, ciocolată și altele.